de parca n-ajungea ca au eliminat beavis and buthead
It’s Fuckin’ Freedom of Speech!
T. Ioanid , Miercuri, 28 Aprilie 2010
I.
Zachary Adam Chesser este un tînăr în vîrstă de 20 de ani, născut într-o onorabilă familie americană (creştină, dacă ne luăm după nume), care locuieşte în prezent în Fairfax County, statul Virginia, împreună cu soţia şi copilul. Cu doi ani în urmă a terminat liceul, un liceu considerat printre cele mai bune din America – cu adevărat cutting edge în materie de educaţie. După toate informaţiile, a fost un adolescent răsfăţat de soartă: arătos, atletic, a jucat fotbal american, era pasionat de industrial music (genul Trent Reznor şi Nine Inch Nails), ba chiar învăţa japoneza, genul de teenager cool&hip.
Cînd a fost să meargă la universitate, nu s-a dus la Georgetown, şcoală cu vechi tradiţii catolice (chiar iezuite), ci a ales George Mason, o universitate nouă, destul de cool&hip la rîndul ei. Ce s-a întîmplat în această perioadă de doi ani nu este încă limpede dar se ştie că la un moment dat, Zach a intrat în contact cu un grup format din vreo zece tipi din New York care erau hotărîţi să iniţieze o mişcare revoluţionară (how cool is that, btw?) şi care şi-au deschis un site unde sş-şi facă publice ideile. Cu ajutorul acestui site a ajuns Zach Chesser faimos în toată America şi în lume. Numai că nu sub numele lui, ci sub un nume de războinic.
II.
Cine nu a văzut măcar un episod din South Park? De 13 ani, Comedy Central a difuzat 199 de episoade din această satiră hulită şi îndrăgită în egală măsură. Americanul comun Stan Marsh, evreul american cu complexe, îndoieli, dar mai lucid decît toţi ceilalţi Kyle Broflovski, dar, mai ales, Eric Cartman, americanul ignorant, arogant, egocentric, bigot şi totalmente incorect politic au devenit icon-uri ale culturii pop americane şi nu numai. Show-ul e vulgar cît cuprinde, jignitor cît se poate, şi, pînă nu demult, nu ierta pe nimeni: creştini, evrei, musulmani, republicani, democraţi, americani sau europeni, albi sau negri. Nu scapă de satiră nici Jesse Jackson, nici Barack Obama şi nici măcar Susan Boyle sau Steve Irwin, dicolo de moarte. Pînă la urmă toţi sunt “a bunch of fags”, un cuvînt despre care, aflăm într-unul dintre episoade, de la cele mai autorizate surse lingvistice, că nu are nimic de-a face cu homosexualitatea.
Lucrurile mergeau destul de departe: Iisus era pus să defecheze pe George W. Bush şi pe steagul american, să tragă cu arma şi să spună “fuck” (e foarte mult “fuck” în South Park), să se bată cu Moş Crăciun. Buddha nu iese nici el mai bine, ca să nu mai vorbim de papă. Osama este definitely a fag (and a fart, for that matters) etc. Ideea e că autorii – Trey Parker şi Matt Stone – încearcă să spargă toate tabu-urile şi să depăşească toate limitele – inclusiv pe cele ale bunului simţ – dar ăsta a fost un obiectiv asumat de la bun început – în numele libertăţii de expresie.
Provocator, inovator, iconoclast, în două cuvinte hip&edgy, exact aşa cum îşi doreau executives-ii de la Comedy Central, post care se mîndreşte cu show-uri liberal-leftiste edgy precum The Daily Show With Jon Stewart sau The Colbert Report, “deschise”, şi “tolerante”.
Celebrate Diversity! zice sloganul.
III.
Asta a mers pînă săptămîna trecută, cînd Parker&Stone s-au gîndit să facă un dublu episod aniversar, numerele 200-201 în care să adune toate celebrităţile pe care le-au jignit vreodată, de la Tom Cruise, Steven Spielberg şi George Lucas pînă la Iisus, Moş Crăciun, şi… da, profetul Mohamed. Mohamed, a cărui reprezentare figurată este stict interzisă de islam, apăruse într-o scurtă secvenţă acum trei ani (sezonul 10) într-o postură relativ pozitivă pentru standardele South Park: un tip stupid cu un turban amuzant şi cu nişte flăcări în mîini, un truc mai degrabă lame dacă ne gîndim la chestiile pe care le fac azi un David Copperfield sau David Blaine. Cu toate astea, secvenţa a fost cenzurată. Nici o altă secvenţă în care erau satirizaţi Iisus sau Buddha sau alte credinţe religioase nu fuseseră vreodată cenzurate în South Park. Problema era atunci că episodul a fost difuzat în timp ce lumea islamică luase foc după scandalul caricaturilor apărute în ziarul danez Jyllands Posten, cu efectele cunoscute: Editori prea îndrăzneţi care au reprodus caricaturile în numele libertăţii de expresie au fost concediaţi cu scuze pentru ofensă adusă islamului, presiuni asupra ziarelor din partea politicienilor, eseuri pline de înţelepciune şi sensibilitate despre limitele culturale ale libertăţii de exprimare.
Celebrate Diversity!
IV.
De data asta, Parker&Stone au recurs la un truc şi l-au înfăţişat pe Mahomed într-un costum de urs. Iată faptele: Parker şi Stone realizează un show animat în care prezintă un urs de pluş animat în spatele căruia pretind că se ascunde profetul Mahomed al islamului (animat, şI el, presupun, pentru coerenţă). Este vorba de o imagine (animată, adică fictivă) care reprezintă o lume complet fictivă (şi animată) în care apare imaginea (animată) a unui urs de pluş (animat) în care SE SPUNE că s-ar ascunde o altă imagine a unui personaj religios real. S-ar zice că Parker şI Stone au şters toate urmele metafizco-estetice ale oricărei interpretări posibile care să fi jignit islamul. Greşit.
V.
Intră în scenă Zach Chesser aka Abu Talhah Al-Amrikee, convertit între timp la islam, care postează pe site-ul Revolution.Muslim.com un text în care prezice că Parker şi Stone vor sfîrşi precum Theo van Gogh. Muslim Revolution este “gruparea” celor 12-15 tineri – majoritatea din New York- care s-a gîndit că cel mai cool lucru din lume este să înfiinţezi o organizaţie islamistă chiar lîngă ruinele World Trade Center.
Chesser-Abu Talhah a pus lîngă textul său cunoscuta fotografie cu cadavrul lui Theo Van Gogh în mijlocul unei străzi din Amsterdam, cu biletul explicativ înfipt în piept cu un cuţit. Nu a fost vorba de o lovitură accidentală, din fugă. Crima lui Van Gogh era “Submission”, un film despre condiţia femeii în lumea islamică scris şi jucat de superba activistă somaleză Ayaan Hirsi Ali. Mohammed Bouyeri l-a împuşcat pe Van Gogh (da, era unul din descendenţii acelui van Gogh) de opt ori cînd acesta se afla pe bicicletă. După ce regizorul s-a prăbuşit mort, Bouyeri i-a tăiat gîtul aproape decapitîndu-l DUPĂ CARE i-a înfipt în inimî biletul cu avertismentul adresat “necredincioşilor”. Bouyeri a fost închis pe viaţă dar şi-a atins scopul: Van Gogh e mort, Ayaan Hirsi Ali a fost expulzată din Olanda şi acum se ascunde prin America şi este însoţită peste tot de agenţi Secret Service şi o lume întreagă se teme azi să ofenseze în vreun fel islamul. Pretty cool, huh? Mesajul a fost înţeles foarte bine de Zach-Abu-Talhah, care nu a pretins niciodată (nici nu avea de ce, terenul fiind pregătit) că prin imaginile postate ar fi emis vreo ameninţare islamistă ci doar un “avertisment dezinteresat” privind ceea ce li s-ar putea întîmpla lui Parker şi Stone.
VI.
Şi, aproape de neconceput, Comedy Central s-a conformat ameninţării-avertisment a lui Zach-Abu şi a cenzurat episodul din South Park cu “imaginea-ursului-care-ascunde-imaginea-lui-Mahomed”! Dar băieţii nu s-au oprit cu laşitatea şi au mers încă şi mai departe: Episodul a fost umplut de beep-uri şi nu numai acolo unde este vorba de Mahomed. Pentru că nu se putea evita legătura, Comedy Central a cenzurat şi discursul final al lui Kyle, în care NU SE VORBEŞTE DESPRE MAHOMED CI DESPRE FRICĂ ŞI INTIMIDARE. Plin de beep-uri! Amuzant este că iniţial publicul a crezut că beep-urile erau parte din scenariu pînă cînd Trey Parker a dat un interviu la ABC News în care a declarat că nu e vorba de nici un fel de “meta-glumă” ci de cenzură pur şi simplu.
Este fabula perfectă în care o interdicţie aparent minoră, făcută în spritul toleranţei duce la distrugerea libertăţii de expresie.
Comentatorii conservatori s-au grăbit să remarce vidul de substanţă al pretenţiilor morale ale Comedy Central. Cel mai spumos text despre infatuarea hip&edgy a şefilor Comedy Central îi aparţine lui Mark Steyn şi îl găsiţi aici De la el am şi împrumutat sloganul “Celebrate Diversity”!
VII.
Cu toate astea, ar mai fi ceva de spus despre ipocrizia şi laşitatea mass-media: Am amintit la început că Zach-Abu locuieşte în Fairfax County, Virginia. Pentru cei nefamiliarizaţi cu zona trebuie să spun că acest district, deşi se află în statul Virginia, este situat în inima Americii administrative, în zona metropolitană a Washingtonului, peste Potomac.
Aproape peste drum este Langley, sediul temutei CIA. La nici doi paşi se află Pentagonul, instituţie în care lucrează 25.000 de oameni pentru apărarea Americii, iar la o aruncătură de băţ de vreo 35 de km e Quantico, comandamentul forţelor de puşcaşi marini, oameni de fier – 12.000 de soldaţi, toţi unu şi unu genul “UNIT, CORPS, GOD, COUNTRY!” ca în “A few good men” – şi unde se mai găseşte şi celebrul Laborator FBI (ăla din Criminal Minds).
Şi în mijlocul, în inima celei mai puternice forţe de securitate din cîte au existat vreodată pe Pămînt al cărei scop este să protejeze cea mai liberă ţară din lume, un puşti de 20 de ani reuşeşte să cenzureze PRIN FRICĂ ŞI INTIMIDARE un show consacrat libertăţii de expresie. Aşa că, în spiritul lui Cartman, îndrăznesc să-i întreb pe Parker şi Stone: What the fuck, man? It’s fuckin’ freedom of speech! Da fuck?
