hmmm

poll

in between



and

oare ... zi mah?

oare o sa-mi mai placa astah peste 25 de ani?



adica sa plaka asa cum pica asteah acu

green

da

cu trenu din franta ... click pe foto pt catarsis

poza astah oarecum artzii de fpt nu ascunde nimic spectaculos ... doar niste animale pregatite de atac furibund

































intotdeauna m-au fascinat cum se uita pestii la mine din chiuveta sau dupe gratar ... au ashea un aer inteligent si superior (click pe foto)

















iear din farfu' par de-a dreptul dezinhibati competenti cosmopoliti ... pe bune, nu's de ce zice lumea ca cainele ie cel mai bun prieten al omului mie mi se pare ca ie de o imbecilitate putoare si obedienta rrtdrdtdrdrtdrd si logffrfrrffrgrfrfgr ... pestele tatah ... pestele rulz

















stateam la masah cu cateva reptileh acu 1 sapt si povestea luci cum tre sa faci in deltah sa scapi de tzantzari ... l-a intrerupt pe bale care tocma zicea cate deka de vin tre musai sa ai la tine pt 2-3 zile ca sa nu mori de sete ... tase intreba cate kile si ce fileuri de godac sa ia la iel ca sa nu moara de foame ... iar luci tot o tinea ca tre sa te ungi cu untura de peste ca sa nu te ciupe tzantzarii ... sa te ungi bine cu untura de peshte .... n-ai treaba 1 saptamana .... un mucalit de la masa a zis .... si nici nefasta nu se mai atinge de tine o luna ..... as adauga ieu ca merge si cu mujdei

















si pt ca a venit vacantzah intreb si io ca prostuh ... a fost plecata vreodatah? si de fpt unde se duce iea cand se duce? de unde vine cand vine adicah?







cu trenul din frantzah dada





and on and on and on ....

toleranta zero in fata teatralitatii

pe o vreme ostila cand toate astrele si toti bosorogii de pe balta ne-au profetzit chestii gen "vedetzi voi stiuca saptamanile astea cum am vazut si noi" - si bineinteles ca am prins cinci borfeline frumuase foc, apoi cu niste ageamii in preajma care au porcait locul constant si care cantau in zar a paguba obstinant de implacabil zburatacind toti obletzii > tot am facut prapad pe balta > mi-am pus la grea incercare incheietura in lunca lacului Sinoe .... nu pot decat sa repet a mia oara nu ma mai invatz minte odata "jur sa nu mai merg in delta decat singur"








a trebuit sa merg pana la orasu prostilor la intalnirea cu nenea waters ca sa imi regasesc echilibrul zdruncinat de capturile extrem de solicitante si sa uit un drum stil paris-dakar in grindul lupilor





am trait s-o vaz si p'asta: 100 000 de fritzi stand jos tot concertul, parca respectand cu religiozitate valoarea pe care ei n-o si pupe decat cumparand cumintzei dvd-uri si bilete pana la completa imbecilizare

ti se face si sila si este complect sureal sa vezi 3-400 de km fara peturi pe valea rinului, sa ai legatura in mainz la 5 min si deutschebahnul sa nu intarziu nici o secunda, sa bei 16 berule intr-o zi fara sa te doara capatzana, sa ti se para ca toate masinile de pe stradah abea au ieshit de la spalatorie pt acolo duuuamne nu ie praf nicaieri si stranutam ca o vitah in continuu ... repet, ti se face si silah

mi-am revenit la normal abea dupa cateva zile intr-o dim la coada la hala traian la posta unde niste romales se certau pt niste alocatzii intr-un praf si caldura favelas gen iar io ieream nevoit sa stau la coada pt o stampila mantuitoare

si in plus ... chiar in seara in care am ajuns back am ras rapid doo timisoreana ca sa imi revina gustul plakut de bere normala la cap ... si am mers iute cu masina pe podul basarab care nici americanii nu are

favoritzii strikes back

tocma imi las' si io freza ca tipii aia din statia de autobuz
dupa care vine revolutia si-mi fac freza ca mc hammer

secta

am o colega care acu cativa ani m-a intrebat si pe mine si pe shoku' de ce avem amandoi o prisma ca avatar pe mess ... sunteti vreo secta cva ashea? sau masoni? fireste i-am raspuns ... dadadada suntem nasoi ... si iarasi da ... suntem masoni ... nick masoni

cred ca daca ar vedea urania ce s-a intamplat la londra pe 12 mai ar declara 2012 fake
si iarasi viu si spun .... sa vazi ashea cva ie ca o aurora boreala la mizil



oare apuc si io la orasu' prostilor vreo ciosvarta de mason sau gilmor?
si iarasi da ... cre ca si wright siear fi dorit sa wish u were there

acum cva vreme crdeam ca ddd s-a ofilit ... ei bine nu

acum cva vreme crdeam ca ddd s-a ofilit ... ei bine nu
aseara pe cand zapam cu folos si ma decideam ca mi-e lene sa scriu minuta ftblului de sapt trecuta am gasit urmatoarea imagine sureala




"cu un sg sms poti castiga laditze cu alimente" ... deci ddd ie trendsetter vere', nu k inadaptatzii din aia care dau la tombole frigidere, loganuri, vacantze in grecia
am sapat un pic si am mai gasit










bine ... ie prea alles klar sa te uitzi la fetzele moderatorilor ca satz dai seama ca in anii 50-60-70 nu se inventasera przrvtivele si ca ie o prioritate transformarea casei poporului in economat ... un ochi mai atent de asemenea ar dibui deasupra precizarii "live" niste insemne care ii dau acuma lu' ceausescu orgasme multiple cu pucioasa si sulf

































drept pt care m-a decis sa le transmit la toti onanistii dependenti de ddd la modul strict economic ce i-a ramas lu busu' prin ghiozdan saptamana trecuta ... desi nu stiu daca asta le va ostoi dorul de pula comunista

braasch rulz

CIGARETTES, BEATING THE WILLIAMS SISTERS, AND LIFE ACCORDING TO KARSTEN BRAASCH
From ATP
Karsten Braasch will forever be remembered as the man with the uncoachable serve, who smoked like a chimney, scared Pete Sampras at Wimbledon, and beat both the Williams sisters in the same afternoon. Braasch is a polite, intelligent man, but even at 33, his tennis days are far from over, as he proved last week at the Mallorca Open in doubles with partner Jens Knippschild. So what is it that keeps the German going? "I’m still having fun," he explains. But how on earth did he learn that remarkable serve, which sees him run, jump and launch his body at the ball in the most bizarre fashion? "I think everyone learns his own style," says Braasch. "Agassi, Sampras - nobody taught them to play the way they do. With me it was just a normal development, and as long as it is working, it doesn’t matter."

Sampras found out just how well it worked at Wimbledon in 1995. Returning as the defending champion for the second time, the American walked onto Centre Court for their first round encounter probably expecting to steamroller Braasch in about an hour.But the German played by his own rules, and with a mixture of delicate chips and thunderous drives he won the second set to level matters at one apiece, and looked capable of pulling off one of the biggest shocks in Wimbledon history. Digging deep, Sampras prevailed, but he paid tribute to his opponent. "He’s a pain to play," said Sampras. The Williams sisters, Venus and Serena wouldn’t argue with that assessment. Their request for a male opponent at the 1998 Australian Open was met by the German, who had been on the golf course all morning.

This is how Braasch remembers the day: "They came into the ATP Office and said that they would like to play one of the men," said Braasch. "I just happened to be in the room and they were saying that they thought they could beat someone who was ranked 200 in the world. At the time I was No. 203 and I said: "If you think you can beat me, we can go out there right now." With Serena, the score was 6-1 and then Venus came and asked to play, and I said, ‘if you want to play, we can play’. That was 6-2." "When they first came in they were looking at the media guide because they had seen someone practicing who they thought they could beat, and they wanted to know who it was. It was Francisco Clavet. When they said that, there were 10 guys on the floor."

"Afterwards, Venus spoke to the press and said that maybe she could actually beat someone who was 350 in the world. But the thing is that I was due to lose all my points from the 1997 Australian Open the next week so I told the press "OK, we can do it again next week when I am 350 if you like!" But three years on he has no plans for a rematch. "I don’t think it’s necessary," he says. "I don’t think after that match that you heard anything about men and women’s tennis from the Williams sisters. Sometimes when I walk past them at a Grand Slam, they don’t say anything, maybe they don’t see me, but maybe they are a little bit embarrassed," he said. Braasch is known for having a rather unusual fitness regime to go with his unorthodox style of play. Generally smoking 15 cigarettes each day, and fond of having a beer or two (he admits to having drunk a couple of ‘shandies’ the morning of the match with the Williams sisters) Braasch showed that he could still compete with the best. In a career spanning 14 years, he racked up wins over Stefan Edberg and Ivan Lendl among others, and his proudest moment was playing in the Davis Cup for Germany. At 33, he won’t be around forever, but retirement isn’t on the cards yet. "As long as I can still compete, and as long as people still want to watch me and don’t say ‘what’s this old guy doing out there?’ I will play," he said.

david boureanu, ionica culturalu si marcu knopfliceanu da' fara debbila hariescu

as fi pus si http://www.youtube.com/watch?v=qW6OrdLkCLU
da' nu m-a lasat embedecacaul ca nu cre ca debbila hariescu le-a dat mucles la tot cartieru'

sau in asia

faceam sapt trecuta revistah presei si printre altele dau de ...
http://life.hotnews.ro/stiri-muzica-8304536-video-cea-mai-ascultata-piesa-din-romania-2010.htm
"Piesa My Beautiful One interpretata de Xonia si Deepcentral s-a clasat pe locul intai in topul celor mai ascultate piese ale anului trecut. Melodia a avut peste 3,6 milioane de ascultari, cu peste jumatate de milion mai mult decat piesa de pe locul doi"

pare cva gen cea mai chemata trupa la zilele orasului dorohoi
sau dadadada pare ca un out la ping pong muhahaha
sau un argument pt folosirea prezervativului
io acuma zic ca snap tehnotronic si valila ice iereau beethoven
iar catah crishan si temishan ierea cupa de vis in plm
clipu' si fatzaul alah ie k un sapun lichid fatza de un protex sau o magura fatza de bounty .... sa nu mai zic de trio galax chiear din dorohoi
alea iereau peste vino acolo in garsoniera mea .... sau in asiaaaaaaa

regimul disociopat

deci daca aratzi in halu asta nu se mai chiama ca mananci ca porku' sau ca bagi ca'ntrun spital ci se chiama ca iesti gurmand ... pt care photoshopul face minuni din orice pozitie

"Până să slăbească atât de mult şi într-un timp relativ scurt, artistul a tot încercat diete, fără a avea însă un rezultat. Pentru solistul trupei VH2, Gabriel Cotabiţă, lupta cu kilogramele a reprezentat în ultimii 20 de ani una dintre problemele sale "existenţiale". "Ca să fiu sincer, probleme cu greutatea aveam de mult timp, dar, în primul rând, trebuie să recunosc: sunt un gurmand", mărturiseşte cântăreţul."

respec' patziii si vali al nostru

cateva minute macar daca nu cateva galetzi de sange ar trebui sa ne teleportam in contul lor .... noi nu uitam

batranetze fara tineretze

"Tenismanul Victor Hănescu a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă susţinută la Iaşi, că şi-ar dori ca în anul 2011 să se apropie cât mai mult de primele 20 de locuri în clasamentul ATP."

anul a inceput bine cu 3 infrangeri .... o sg data a trecut de turul 1 iar ultima performanta este prezenta in primul tur la australian open unde, dupa ce a condus cu 2-0 la seturi, l-a facut fericit pe mardeiashul peshte

crivoiu si ungur au parasit decent competitia in primul tur al calificarilor iar copil, luncanu et. comp au avut fasta inspiratie sa nu mai capuseze bugetul nustiucui (poate chiar al lor ah ce inspiratie) si nici nu s-au suit in avion

on the other handjob

Romania a suferit cea de-a treia infrangere de la Campionatul Mondial de Handbal Masculin, tricolorii fiind depasiti de Algeria, una dintre outsiderele grupei. "Am jucat execrabil, fara minte. La varsta mea, intru pe teren si bag jumatate din mingi in poarta. Este posibil sa plec", a comentat selectionerul Vasile Stanga dupa rusinea suferita in fata africanilor.

scriam in repetate randuri ca hagi si dan petrescu asa isterici si redusi mintal cum sunt .... daca isi iau cateva glorii langa ei gen petrica butufei, zafiris, greaca, majearu, bumbescu si cu liliac intre buturi in mod normal la conditzia lor fizica de 40-50% si jucand gratis ar castiga liga lu mitica din voleu numai din amintiri

in handbal e mult mai promitzator ... cred ca daca birtalan, maricel, gruia, stanga, cooptand filantropic pe hutupan si neagu nici n-ar mai avea nevoie de al saptelea jucator ... in loc de 2 min avand 60 min eliminare permanenta si tot ar face ravagii in liga intai cu bucovina suceava pandurii sau minaur ... de steaua sau dinamo nu zic nimic ca si io daca ma inervez si-l iau pe pichi de sub masa si-l pun pe cioza'n poarta in mod normal nu retrogradam ... gasim sigur unii mai de 18-20 ani mai prosti ca noi

ideal

ieri pentru prima oara in ultimele 9 luni ati reusit performanta ca sa nu ma vizitati at all ... so, acest nici un nauc vizitator albulesc a produs linistea calofila de care aveam nevoie ca sa va propun data viitoare sa va pove tcheam facut in concediu asta vara .... o sa pun si poze, o sa rememorez niste faze, acu' ie mai bine la rece, intrucat la cald ierea prea mult si prea inoportun crdtzi-ma

legende vii stau la masa, mananca, se respecta

in opinia mea daca intra azi greaca, kozarek, petrica butufei, o grigore si zafiris intr-un meci cu steaua sau dinamo nu ie clar cine castiga .... de fpt ie kam alles klar




FC Petrolul a omagiat 44 de ani de la marele succes cu FC Liverpool. Alaturi de oficiali si apropiati ai clubului petrolist, au marcat momentul portarii Misu Ionescu, Gica Liliac, Fane Preda si Mitica Jipa si jucatorii de camp Daniel Zafiris, Valeriu Rachita, Eduard Iuhas, Petrica Butufei, Ion Eparu, Camil Oprisan, Ion "Coco" Cojocaru, Dumitru Munteanu, Soni Pall, George Marin, Puiu Dridea, Mircea Dridea, Gigel Cosarek si Octavian Dincuta.

O frumoasa idee a prins contur

Aniversarea a marcat si momentul in care, la initiativa lui Mircea Dridea, s-au pus bazele unui club al legendelor ”galben-albastrilor”, toti cei prezentri semnand intr-o carte de onoare. ”Am avut aceasta idee in 2006, atunci cand se implineau 40 de ani de la victoria contra lui Liverpool, dar, in conjunctura de la acel moment, n-am reusit sa o materializam. O facem acum, iar cum se va numi acest club vom vedea pe parcurs. Ne dorim sa ne intalnim de cateva ori pe ani, sa trecem peste neintelegerile care au existat si sa refacem atmosfera de colegialitate, de prietenie, care a existat intre noi de-a lungul timpului. Am ales aceasta zi de 12 octombrie tocmai pentru ca o consideram a fi, poate, cea mai importanta din istoria Petrolului. Din club vor face parte atat jucatori, cat si antrenori sau conducatori care au avut o contributie semnificativa la marile performante ale echipei”, a spus Mircea Dridea.

”Din punctul de vedere al clubului FC Petrolul va exista toata sustinerea juridica si materiala pentru ca ideea aceasta sa fie pusa in practica”, a afirmat actualul manager general al petrolistilor, Valeriu Rachita.

Toti cei prezenti au primit suveniruri cu insemnele clubului.



mai multe la http://www.doarpetrolul.ro/index.php/201010111162/44-de-ani-de-la-victoria-cu-liverpool

tip top minitop mai bine laptop de curatenie mop

circula deloc clandestin urmatoarea lista asazisa top
http://www.wall-street.ro/top/Start-Up/92854/Top-10-filme-pe-care-un-antreprenor-trebuie-sa-le-vada.html

parerea mea

Barbarians at the Gate (1993), Office space (1999), The Corporation (2003) > n-am vazut deci nu ma pronunt, nici ca ie tendentioase nici ca ie prost facute nici viceversa

sa incluzi in acest top A beautiful mind (2001), Miracolul de pe Strada 34 (1994) si mai ales Forrest Gump (1994) mi se pare cel putin cu manushi spus o aberatie
aa ... daca tinem cont de fptul ca multimea antreprenorilor este inclusa in multimea tuturor oamenilor de pe planeta si de fptul ca aceste filme sunt musai sa faca parte din orice filmografie pt cultura generala da ... aia da....
un minus pt „beautiful mind” pe care l-as inlocui cu „the insider” (acelsi russel, un ron howard la timona cam stereotip) si l-as deturna astfel chiar catre intersectia mai sus pomenita deci musai si pt antreprenori
basca ca „the insider” ieste o capodopera din toate punctele de vdr, scenariu, actori, regie, OST deci ie un win-win situation garantat > probabil ultima erectzie a lui oliver stone; zic asta si pt ca ultimul wall street, spre deosebire de primul, este o peltea infecta si propagandoida penibila
forest gump pt antreprenori ie cam ca logan si duster pentru nigel mansel, michael schumacher si nelson piquet => frectie diana, tusea si junghiul
sa vii si sa pui capodopera aia de „forest gump” dupa care mai degraba te lasi de servici si te iei de fumat si iubit > langa unele penibiliciuni din alea de mai sus dovedeste fptul ca topurile astea de se vantura mass mess sunt facute ca sa tina lumea din treaba la servici si pentru ca sa-si sporeasca unii traficul speculand naivitatea si totodata abuzand de inocenta unora care chiar o sa se inghesuie sa isi procure lista

sa fim si un pic constructivi
urmatoarele da....absolut capodopere de pus in rama, lecturi/vizionari/asimilari obligatorii caci fac parte nu numai din targetul antreprenorilor ci au intrat deja in cultura universala ca referinte precum coca cola si ferarri
da da da de trei ori DA pentru urmatoarele

Jerry Maguire (1996) > nota 20 pentru motivare; in primele 10 la mine ever, se califica la orice categorie
Glengarry Glen Ross (1992) > nota 50 pentru a intelege ca toti ajungem mai devreme sau mai tarziu sa fim luati in basca dara asta nici nu conteaza de cate ori si la ce varsta daca suntem oameni cu O mare precum ne zice si „If” –ul lui Rudyard Kipling
Citizen Kane (1941) > nota 100 pt cat de cool poa’ sa fie dupa 70 de ani, mai kuul decat toate crestele, blugii rupti, piercingurile si tatuajele feng-shui la un loc
Wall Street (1987) > trebuie sa ia macar un noat 20 si asta vechi la cat de prost este wall street-ul II .... plus ca michael era tanar si cu charlie sheen la pachet pe cand acuma ie si batran si patetic (adica si sarac si hot si omu’ bun la sfarsit bleaahhhh)

as mai adauga oricand lejer pe locuri fruntase clasicele
Other People's Money (1991) http://www.imdb.com/title/tt0102609/ > pt a intelege capitalismul si a nu combate iresponsabil interesul personal; un film sublim la orice ora, l-am vaz de vreo 3-4 ori, l-am tradus caci nu mi-a placut traducerea pe care am gasit-o pe net,
Scent of a Woman (1992) http://www.imdb.com/title/tt0105323/ > pentru ca nu poti implini un destin decent fie de antreprenor/sofer/pescar sau senator daca ai un caracter infect

enjoy si nu mai foshgaitzi popcornul in timpul filmului .... voua v-ar placea sa zgarii cu unghiile si creta de tabla in timp ce voi incercati sa compuneti un haiku?

aspiratr de prf

ireal de prea corekt zice la ziar
io am prezis demult la shark si la cioza si la toate reptilellele ca loganu' si aspirtoru' de prf va prelua volvo si saab care sunt pe duca ... nu m-au crzut, faceau biza de mine ziceau ca sunt kam tampith .... cine ie mah tampith mah lsr-ilor? rtdrdtdrtddrzilr si oligfgrfrgfrgrfnlr habar navetz pe ce lume traiti

k sa nu mai zic de diferentele triviale si irecuperabile de mari in ceeace priveste designul .... loganu vine din viitor, daca l-ar teleporta pe T1, 2 sau 3 in zilele noastre sa se intalneasdca cu asa zisele supercar-uri sigur apare calare pe asprtru de praf ... nu ie nevoie de reklama in viitor, ei sunt destepti si ar alege evidentza

qed .... citez ce scriamin paleolitic la neavenitzi "oare fabrica de logan-uri va cumpara fabrica de saab-uri caci am auzit ca au mari probleme suedejii in vreme ce loganu' se gandeste deja sa faca space shuttle-uri pt turismul balnear de nisha la amara?"
radeau, se hlizeau, ignorau .... apas pedala pana la fund si i-am lasat in colbul istoriei

Ce au în comun Dacia Duster şi Ferrari: Acelaşi timp de aşteptare şi sunt mai scumpe second-hand decât noi
Pentru a nu mai aştepta şapte luni un SUV Dacia Duster, clienţii francezi au ajuns să plătească sume între 200 şi 3.000 de euro pe unul la mâna a doua potrivit siteului caradisiac.com.
Astfel, în Franta un Duster 1,5 dCi 110 CP 4×2 este vândut cu 17. 290 de euro, cu aproape 1.100 de euro mai mult decât preţul la dealer. Cea mai mare diferenţă se remarcă în cazul motorizării 1,5 dCi 85 CP unde clienţii plătesc între 1.800 şi 2.800 de euro mai mult cât preţul de nou, precizează Ziarul financiar.
Singurele mărci ale căror modele costă mai mult la mâna a doua decât noi sunt cele din segmentul de lux şi superlux cum ar fi Ferrari, Lamborghini, Rolls Royce sau Bentley.

jim, lou, harvey und andere

tot zapand around aseara am avut sansa sa revad un film pe care il vazusem doar partial mai demult ... e de ajuns sa vezi fatza lu lou sau jim si ramai practic cataleptic pana la sfarsitul filmului ... asa zisul fiml intrucat este bucatica rupta din rai minut cu minut ... mai mult la ... http://www.imdb.com/title/tt0112541/
si asa ca sa va deschid apetitul na' mai jos a piece of it....asta ca sa nu mai zica lumea ca jim numa a creat lumi.....na' ca a si populat-o pe-a altuia cu un caracter absolutamente memorabil

delta dunarii

"am facut prapad pe balta", "am porcait locu'", "astia au porcait locu'", "alb, sec, rece si cu gheata minerala iar fotoliu' de ratan tine loc de autan", "baygon, spray, pastile etc > io cre ca sunt pt tantari cam cum sunt spirtoasele alea de zice lumea ca sunt otravitoare insa lumea le bea in nestire", "diletantism", "am batut la o usa la un portar care nu putea sa deschida gura sa indruge doo cuvinte de manga ce ierea", "borsul de peste cred ca ierea facut la plic asa ierea de bun peste tot pe unde l-am mancat", "jur sa nu mai vin in delta decat singur", "am prins peste animalic insa nu ma crede nimeni nici daca arat pozele", "la baza stufului.... acolo ii place lui sa stea", "din pacate m-am intors in bucuresti cand mierea lumea mai draghe", "nu mai merg in delta decat atunci cand aflu ca au deschis fornetti la gura portitei"

m-am predat

aseara pe la zece pe hbo intra simi la noi in camera si ma gaseste desfigurat si mult prea focusat si absent la ce zice ea .... se uita inspre teveu si zice .... a .... ie predatoru ... ie clar .... a cata oara il vezi mah? a saptea oara numa de cand te stiu io

am stat fireste si l-am urmarit cu religiozitate pana la capat si pot spune cu mana pe inima ca a fost prima oara

si abea acu mieam dat seama cat de mult seamana predatoru cu clarence seedorf si cat de tare ar fi fost un meci contra vs. arnie ..... cunoscatorii stiu ca fiecare dintre ei a lasat deschis robinetu cu sange rosior de predator (unu rosu si unu verde)

extorsiunea rulz

mrgm la roland garos k sa fcm banu' gros

pavel rulz

de adus cu forcepsul nu la karaoke fr@t3 ci live in carne si oase ... mai mult carne
luati si adapati-va
versurile sunt de pus in rama vere



Euro-o-vizion, lume multă şi frumoasă,
Euro-o-vizion, melodia cea aleasă,
Euro-o-vizion, lume multă, lume bună
Euro-o-vizion, doar o dată-n an răsună.

Ce lumini! Ce feierie! Cîntece şi bucurie,
Europa se adună, la un gînd şi-o voie bună,
Azi avem emoţii mari, concursanţii toţi sînt tari,
Dar în noi e o speranţă, omul cît trăieşte-nvaţă.

Eurovizion, lume multă şi frumoasă,
Eurovizion, melodia cea aleasă,
Eurovizion, lume multă, lume bună
Eurovizion, doar o dată-n an răsună.

Euro-o-vizion, dac-aicea ai ajuns,
Euro-o-vizion, ai şi tu ceva de spus,
Euro-o-vizion, e concursul cel vestit,
Euro-o-vizion, azi norocul ţi-a zîmbit.

De trei zile lumea toată este emoţionată,
Cine oare, cine oare, este starul cel mai mare,
Europa a deschis azi concursul cel de vis
Şi de azi va fi lansată melodia preferată.

Euro-o-vizion, lume multă şi frumoasă,
Euro-o-vizion, melodia cea aleasă,
Euro-o-vizion, lume multă, lume bună
Euro-o-vizion, doar o dată-n an răsună.

Euro-o-vizion, dac-aicea ai ajuns,
Euro-o-vizion, ai şi tu ceva de spus,
Euro-o-vizion, e concursul cel vestit,
Euro-o-vizion, azi norocul ţi-a zîmbit.

Euro-o-vizion, noul star se va lansa,
Euro-o-vizion, lumea-ntreagă-l va vedea,
Euro-o-vizion, relaxare să primiţi,
Euro-o-vizion, şi să fiţi doar fericiţi.

Euro-o-vizion, lume multă şi frumoasă,
Euro-o-vizion, melodia cea aleasă,
Euro-o-vizion, lume multă, lume bună
Euro-o-vizion, doar o dată-n an răsună.

Euro-o-vizion, dac-aicea ai ajuns,
Euro-o-vizion, ai şi tu ceva de spus,
Euro-o-vizion, e concursul cel vestit,
Euro-o-vizion, azi norocul ţi-a zîmbit.

dadada rekomand strikes back

fo@rt3 t@r3 fr@t3 fo@rt3 t@r3
http://metropotam.ro/Unde-iesim/2010/06/art2150096238-Pub-Scala/
dovada
o sa pun si la blogroll pubu' astah dadada
ceea ce ie sg lukru de neinteles ieste de ce langa popeye nu ie si beavis si buthead southpark si homer simpson sau minim tom si jerry sau lolek si bolek

rekomand

http://www.eurovisionsports.tv/fifaworldcup/
cupa mondiala fara comentariu rtrtdftdrtdrdd si olgrgrfrgfrfr de la tvr
am stat in seara asta pe acel link si va recomand cu caldura
pur si simplu sublim … in loc de rtrttrd si ologrgrfgrfrr cel putin tvr ar putea just for fun sa-i bage pe ionela stoica sau pe dadi graur … sau dak astia nu sunt disponibili sa dea coment de la cornel pumnea de la un meci dinamo-sportul din anii 70-80 oricum s-ar potrivi mai bine decat orice ar zice pe banii mei oricine azi

destul de corekt

cica aseara a fo eric clapton in bucuresti
http://www.gandul.info/magazin/eric-clapton-si-steve-winwood-la-bucuresti-cum-sa-te-convertesti-la-blues-6376591
commentul la articolul cu pricina pe care vi-l impartasesc nu are nevoie de nici o reactie suplimentara ... doar de aplauze
"Suntem intr-o perioada de criza si constat ca diversi mari cintareti ajunsi la sfirsitul carierei au navalit in Romania sa traga de aici ultimii bani cistigati din cintat in viata lor. Romania s-a transformat intr-un sponsor benevol a tot felul de celebritati pe care nimeni nu le-a chemat in aici. Ei singuri prin, intermediu impresarilor, au platit campanii de presa de ai crede ca romanii nu pot trai fara ei, ii idolatrizeaza si ii roaga in genunchi sa vina la noi.
Fugi din Bucuresti, Clapton, cat mai poti, ca vine Seitan dupa tine sa-ti ia 7 piei : CAS, CASS, somaj, TVA, 'cota unica' si accize de tot felul pe drepturile de autor si sa te faca pensionar de Romania cu stagiu de cotizare integral."

ireal de prea corekt

macelariti beaverii
si asta nu numai pt dezastrul ecologic
am auzit ca sunt de vina si pt glaciatiunea ce va incepe in 2056
via hotznews vezi mai jos

"In momentul de fata, in Polonia traiesc aproximativ 50.000 de castori care sunt protejati prin lege. Dupa inundatiile de anul acesta, insa, autoritatile locale au decis sa majoreze cotele de vanatoare alocate acestei specii.
Potrivit purtatorului de cuvant al servicului de pompieri, Pawel Fratzak, castorii sapa tuneluri in diguri, slabind structura de rezistenta a acestora. Oficialul a precizat insa ca nu numai castorii fac acest lucru, nominalizand si alte rozatoare, cum ar fi hamsterii.
Ultimul bilant anuntat ieri de autoritatile poloneze spune ca inundatiile din ultimele zile provocate de revarsarea apelor in bazinele fluviilor Vistula si Oder s-au soldat cu moartea a cel putin 15 persoane."

vaya con DIO ronnie james

"Ronnie James Dio, cel care l-a inlocuit pe Ozzy Osbourne in Black Sabbath, a murit duminica, la cinci luni dupa ce a fost diagnosticat cu cancer la stomac, anunta Reuters. Solistul avea varsta de 67 de ani."

honestly, mie perioada lui cu rainbow mi s-a parut muuuult mai fecunda iar catch the rainbow ieste one of the best songs ever; ie drept ca fara ritchie nu prea mergea da' nici viceversa
gurile rele zic ca de fpt cancerul asta la stomac care cica l-a doborat pe ronnie james era de fpt un infarct la auzul stirii ca i-a facut boc pensia harcea parcea cu 25% intrucat avea toate economiile la CEC ca orice om normal la cap la 67 de ani; loganul hibrid i l-a lasat mostenire lu bucurenci

coana criza strikes back, dna cu coasa sta la cotitura

http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html
frumos scris, totodata deprimant, greu de ucis si combatut
noroc cu hanila care ne mai scoate din cand in cand prin abandonul adversarului
http://www.sport.ro/tenis/hanescu-in-turul-2-la-madrid-andreev-s-a-retras.html
azi joaca cu murray si ne rvenim la conditia de ficus

southpark in danger

de parca n-ajungea ca au eliminat beavis and buthead

It’s Fuckin’ Freedom of Speech!
T. Ioanid , Miercuri, 28 Aprilie 2010

I.
Zachary Adam Chesser este un tînăr în vîrstă de 20 de ani, născut într-o onorabilă familie americană (creştină, dacă ne luăm după nume), care locuieşte în prezent în Fairfax County, statul Virginia, împreună cu soţia şi copilul. Cu doi ani în urmă a terminat liceul, un liceu considerat printre cele mai bune din America – cu adevărat cutting edge în materie de educaţie. După toate informaţiile, a fost un adolescent răsfăţat de soartă: arătos, atletic, a jucat fotbal american, era pasionat de industrial music (genul Trent Reznor şi Nine Inch Nails), ba chiar învăţa japoneza, genul de teenager cool&hip.
Cînd a fost să meargă la universitate, nu s-a dus la Georgetown, şcoală cu vechi tradiţii catolice (chiar iezuite), ci a ales George Mason, o universitate nouă, destul de cool&hip la rîndul ei. Ce s-a întîmplat în această perioadă de doi ani nu este încă limpede dar se ştie că la un moment dat, Zach a intrat în contact cu un grup format din vreo zece tipi din New York care erau hotărîţi să iniţieze o mişcare revoluţionară (how cool is that, btw?) şi care şi-au deschis un site unde sş-şi facă publice ideile. Cu ajutorul acestui site a ajuns Zach Chesser faimos în toată America şi în lume. Numai că nu sub numele lui, ci sub un nume de războinic.
II.
Cine nu a văzut măcar un episod din South Park? De 13 ani, Comedy Central a difuzat 199 de episoade din această satiră hulită şi îndrăgită în egală măsură. Americanul comun Stan Marsh, evreul american cu complexe, îndoieli, dar mai lucid decît toţi ceilalţi Kyle Broflovski, dar, mai ales, Eric Cartman, americanul ignorant, arogant, egocentric, bigot şi totalmente incorect politic au devenit icon-uri ale culturii pop americane şi nu numai. Show-ul e vulgar cît cuprinde, jignitor cît se poate, şi, pînă nu demult, nu ierta pe nimeni: creştini, evrei, musulmani, republicani, democraţi, americani sau europeni, albi sau negri. Nu scapă de satiră nici Jesse Jackson, nici Barack Obama şi nici măcar Susan Boyle sau Steve Irwin, dicolo de moarte. Pînă la urmă toţi sunt “a bunch of fags”, un cuvînt despre care, aflăm într-unul dintre episoade, de la cele mai autorizate surse lingvistice, că nu are nimic de-a face cu homosexualitatea.
Lucrurile mergeau destul de departe: Iisus era pus să defecheze pe George W. Bush şi pe steagul american, să tragă cu arma şi să spună “fuck” (e foarte mult “fuck” în South Park), să se bată cu Moş Crăciun. Buddha nu iese nici el mai bine, ca să nu mai vorbim de papă. Osama este definitely a fag (and a fart, for that matters) etc. Ideea e că autorii – Trey Parker şi Matt Stone – încearcă să spargă toate tabu-urile şi să depăşească toate limitele – inclusiv pe cele ale bunului simţ – dar ăsta a fost un obiectiv asumat de la bun început – în numele libertăţii de expresie.
Provocator, inovator, iconoclast, în două cuvinte hip&edgy, exact aşa cum îşi doreau executives-ii de la Comedy Central, post care se mîndreşte cu show-uri liberal-leftiste edgy precum The Daily Show With Jon Stewart sau The Colbert Report, “deschise”, şi “tolerante”.
Celebrate Diversity! zice sloganul.
III.
Asta a mers pînă săptămîna trecută, cînd Parker&Stone s-au gîndit să facă un dublu episod aniversar, numerele 200-201 în care să adune toate celebrităţile pe care le-au jignit vreodată, de la Tom Cruise, Steven Spielberg şi George Lucas pînă la Iisus, Moş Crăciun, şi… da, profetul Mohamed. Mohamed, a cărui reprezentare figurată este stict interzisă de islam, apăruse într-o scurtă secvenţă acum trei ani (sezonul 10) într-o postură relativ pozitivă pentru standardele South Park: un tip stupid cu un turban amuzant şi cu nişte flăcări în mîini, un truc mai degrabă lame dacă ne gîndim la chestiile pe care le fac azi un David Copperfield sau David Blaine. Cu toate astea, secvenţa a fost cenzurată. Nici o altă secvenţă în care erau satirizaţi Iisus sau Buddha sau alte credinţe religioase nu fuseseră vreodată cenzurate în South Park. Problema era atunci că episodul a fost difuzat în timp ce lumea islamică luase foc după scandalul caricaturilor apărute în ziarul danez Jyllands Posten, cu efectele cunoscute: Editori prea îndrăzneţi care au reprodus caricaturile în numele libertăţii de expresie au fost concediaţi cu scuze pentru ofensă adusă islamului, presiuni asupra ziarelor din partea politicienilor, eseuri pline de înţelepciune şi sensibilitate despre limitele culturale ale libertăţii de exprimare.
Celebrate Diversity!
IV.
De data asta, Parker&Stone au recurs la un truc şi l-au înfăţişat pe Mahomed într-un costum de urs. Iată faptele: Parker şi Stone realizează un show animat în care prezintă un urs de pluş animat în spatele căruia pretind că se ascunde profetul Mahomed al islamului (animat, şI el, presupun, pentru coerenţă). Este vorba de o imagine (animată, adică fictivă) care reprezintă o lume complet fictivă (şi animată) în care apare imaginea (animată) a unui urs de pluş (animat) în care SE SPUNE că s-ar ascunde o altă imagine a unui personaj religios real. S-ar zice că Parker şI Stone au şters toate urmele metafizco-estetice ale oricărei interpretări posibile care să fi jignit islamul. Greşit.
V.
Intră în scenă Zach Chesser aka Abu Talhah Al-Amrikee, convertit între timp la islam, care postează pe site-ul Revolution.Muslim.com un text în care prezice că Parker şi Stone vor sfîrşi precum Theo van Gogh. Muslim Revolution este “gruparea” celor 12-15 tineri – majoritatea din New York- care s-a gîndit că cel mai cool lucru din lume este să înfiinţezi o organizaţie islamistă chiar lîngă ruinele World Trade Center.
Chesser-Abu Talhah a pus lîngă textul său cunoscuta fotografie cu cadavrul lui Theo Van Gogh în mijlocul unei străzi din Amsterdam, cu biletul explicativ înfipt în piept cu un cuţit. Nu a fost vorba de o lovitură accidentală, din fugă. Crima lui Van Gogh era “Submission”, un film despre condiţia femeii în lumea islamică scris şi jucat de superba activistă somaleză Ayaan Hirsi Ali. Mohammed Bouyeri l-a împuşcat pe Van Gogh (da, era unul din descendenţii acelui van Gogh) de opt ori cînd acesta se afla pe bicicletă. După ce regizorul s-a prăbuşit mort, Bouyeri i-a tăiat gîtul aproape decapitîndu-l DUPĂ CARE i-a înfipt în inimî biletul cu avertismentul adresat “necredincioşilor”. Bouyeri a fost închis pe viaţă dar şi-a atins scopul: Van Gogh e mort, Ayaan Hirsi Ali a fost expulzată din Olanda şi acum se ascunde prin America şi este însoţită peste tot de agenţi Secret Service şi o lume întreagă se teme azi să ofenseze în vreun fel islamul. Pretty cool, huh? Mesajul a fost înţeles foarte bine de Zach-Abu-Talhah, care nu a pretins niciodată (nici nu avea de ce, terenul fiind pregătit) că prin imaginile postate ar fi emis vreo ameninţare islamistă ci doar un “avertisment dezinteresat” privind ceea ce li s-ar putea întîmpla lui Parker şi Stone.
VI.
Şi, aproape de neconceput, Comedy Central s-a conformat ameninţării-avertisment a lui Zach-Abu şi a cenzurat episodul din South Park cu “imaginea-ursului-care-ascunde-imaginea-lui-Mahomed”! Dar băieţii nu s-au oprit cu laşitatea şi au mers încă şi mai departe: Episodul a fost umplut de beep-uri şi nu numai acolo unde este vorba de Mahomed. Pentru că nu se putea evita legătura, Comedy Central a cenzurat şi discursul final al lui Kyle, în care NU SE VORBEŞTE DESPRE MAHOMED CI DESPRE FRICĂ ŞI INTIMIDARE. Plin de beep-uri! Amuzant este că iniţial publicul a crezut că beep-urile erau parte din scenariu pînă cînd Trey Parker a dat un interviu la ABC News în care a declarat că nu e vorba de nici un fel de “meta-glumă” ci de cenzură pur şi simplu.
Este fabula perfectă în care o interdicţie aparent minoră, făcută în spritul toleranţei duce la distrugerea libertăţii de expresie.
Comentatorii conservatori s-au grăbit să remarce vidul de substanţă al pretenţiilor morale ale Comedy Central. Cel mai spumos text despre infatuarea hip&edgy a şefilor Comedy Central îi aparţine lui Mark Steyn şi îl găsiţi aici De la el am şi împrumutat sloganul “Celebrate Diversity”!

VII.
Cu toate astea, ar mai fi ceva de spus despre ipocrizia şi laşitatea mass-media: Am amintit la început că Zach-Abu locuieşte în Fairfax County, Virginia. Pentru cei nefamiliarizaţi cu zona trebuie să spun că acest district, deşi se află în statul Virginia, este situat în inima Americii administrative, în zona metropolitană a Washingtonului, peste Potomac.
Aproape peste drum este Langley, sediul temutei CIA. La nici doi paşi se află Pentagonul, instituţie în care lucrează 25.000 de oameni pentru apărarea Americii, iar la o aruncătură de băţ de vreo 35 de km e Quantico, comandamentul forţelor de puşcaşi marini, oameni de fier – 12.000 de soldaţi, toţi unu şi unu genul “UNIT, CORPS, GOD, COUNTRY!” ca în “A few good men” – şi unde se mai găseşte şi celebrul Laborator FBI (ăla din Criminal Minds).
Şi în mijlocul, în inima celei mai puternice forţe de securitate din cîte au existat vreodată pe Pămînt al cărei scop este să protejeze cea mai liberă ţară din lume, un puşti de 20 de ani reuşeşte să cenzureze PRIN FRICĂ ŞI INTIMIDARE un show consacrat libertăţii de expresie. Aşa că, în spiritul lui Cartman, îndrăznesc să-i întreb pe Parker şi Stone: What the fuck, man? It’s fuckin’ freedom of speech! Da fuck?

interesant

de la dilema veche, la art cu pricina mi se pare k commentul de mai jos

"Eric Kaufmann nu ofera o perspectiva alarmista asupra tendintelor demografice si a raportului de forte credinciosi-secularizati, ci doar observa care este trend-ul demografic in diferite societati. Evident, nimeni n-o sa inceapa sa aiba copii, din nici o "tabara", doar pentru a demonstra ceva celeilalte. Pe deasupra, asa cum am mentionat in articol, Kaufmann trece in revista si punctele slabe ale teoriei sale - primul fiind acela ca nu putem sti cu siguranta in ce masura copiii vor perpetua, pe termen mediu si lung, valorile parintilor."

se potriveste cel mai bine

Mădălina ŞCHIOPU
Religie și demografie

Religie şi demografie

Puţine maxime sînt mai populare astăzi decît cea atribuită lui André Malraux (autorul ei a negat că ar fi spus-o în această formă) – „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“. De obicei, cei care o citează se referă la o bruscă renaştere spirituală a umanităţii, undeva în viitorul foarte apropiat, provocată de un vid al credinţei şi al sensului vieţii în cel mai progresist secol de pînă acum. De fapt, Malraux (sau pseudo-Malraux) ar putea avea dreptate, dar într-un mod neaşteptat de prozaic, la nivel de cifre: credincioşii vor moşteni pămîntul pentru că demografia e de partea lor. Populaţia pămîntului este în continuă expansiune, dar în creştere se află doar segmentele strict religioase: musulmanii practicanţi, hispanicii şi africanii catolici, neo-protestanţii evanghelişti americani şi evreii ortodocşi. Raţiunea e capabilă să pună în mişcare colocvii ştiinţifice, dar nu face două parale cînd e vorba de urmaşi. Acesta e subiectul unei cărţi care face valuri în presa occidentală, Shall the Religious Inherit the Earth?, semnată de sociologul Eric Kaufmann şi apărută la Londra, Profile Books, în martie 2010.

Părinţi şi copii

Eric Kaufmann este lector în ştiinţe politice şi sociologie la University of London. Colaborator frecvent al revistei britanice Prospect, a oferit o avanpremieră a cărţii prin controversatul articol apărut în publicaţia amintită în 2006, sub titlul „Breeding for God“. A studiat vreme îndelungată tendinţele demografice mondiale şi legătura lor cu religiozitatea populaţiei. Concluzia: în vreme ce ateii, agnosticii şi secularii au maximum doi copii pe familie, o cifră sub nivelul de înlocuire al generaţiilor, credincioşii practicanţi prezintă o medie care începe de la cinci copii în sus, în funcţie de grupul religios respectiv. Mai mult: natalitatea lor creşte exponenţial fiindcă se căsătoresc foarte devreme, în timp ce nereligioşii au primul copil spre 30 de ani. Astfel, o femeie dintr-o comunitate religioasă poate fi deja bunică în jurul vîrstei de 40 de ani, pe cînd o femeie indiferentă din punct de vedere religios, la aceeaşi vîrstă îşi conduce încă urmaşul (de obicei unic) la şcoală.

Într-o amplă cronică a cărţii, revista The New Humanist (aprilie 2010) comentează, cu destulă neplăcere, avînd în vedere orientarea publicaţiei: „Argumentul lui Kaufmann este că teza secularizării, presupunerea că modernitatea conduce inevitabil la o slăbire a credinţei religioase şi că va veni o zi cînd toţi vom fi umanişti raţionali, este greşită. Mai departe, el susţine că forma contemporană a secularismului liberal conţine germenii propriei distrugeri. Cîtă vreme natalitatea în rîndul individualiştilor liberali se află sub nivelul de înlocuire al generaţiilor, iar în rîndul fundamentaliştilor religioşi este mult mai ridicată (între 5 şi 7,5 copii pentru un cuplu, în funcţie de comunitatea religioasă vizată), atunci, prin simpla putere a demografiei, fundamentalismul religios va deveni o considerabilă forţă în lume şi va cîştiga un tot mai vizibil curaj politic. Conservatorismul religios de tip literalist renaşte, iar noi, liberalii seculari, îi sîntem moaşele“. Nu toată lumea e nefericită. Ed West, ziarist şi comentator la The Telegraph, exultă („Un coşmar pentru Richard Dawkins: statisticile arată că ateii sînt o specie pe cale de dispariţie): „Personal, găsesc agresivitatea anticreştină a noilor atei obositoare: să critici oamenii fără contenire pentru credinţa lor intimă arată lipsă de clasă şi maturitate“. În consecinţă, el îi sfătuieşte pe cei înspăimîntaţi de perspectiva unei majorităţi religioase în 2050 să nu se mai plîngă şi, dacă vor să schimbe situaţia, să înceapă să aibă copii. „Dar ce le pasă? Ei ştiu doar atît, că în 2050 nu vor mai fi.“

Musulmanii europeni, cazul Israel şi familia Duggar

Una dintre imponderabile în ecuaţia lui Kaufmann – punct slab pe care autorul îl recunoaşte – este aceea că nu putem şti în ce măsură copiii vor moşteni întru totul convingerile religioase ale părinţilor. Probabil o majoritate dintre ei aşa va face, şi cu cît o religie este mai strictă, cu atît cresc şansele ca urmaşii să preia şi să transmită valorile înaintaşilor. Alţii vor deveni, însă, rebeli. Ştim aproape cu certitudine, urmărind tendinţele curente, că atunci cînd conştiinţa religioasă se împleteşte cu cea etnică şi rasială, se diminuează drastic perspectiva copiilor care se revoltă împotriva modului de viaţă parental, fiindcă valorile religioase devin o problemă de identitate. Exemplul cel mai limpede îl reprezintă imigranţii musulmani din Europa, la care fervoarea religioasă nu se diminuează de la o generaţie la alta, dimpotrivă. În „Breeding for God“, Kaufmann afirmă: „În Marea Britanie, creştinii afro-caraibieni şi est-europeni tind să fie mai puţin religioşi decît părinţii lor, deşi rămîn ceva mai religioşi decît populaţia majoritară. Dar nu există practic nici o schimbare în ceea ce priveşte practica religioasă a musulmanilor din Bangladesh şi Pakistan, comparînd prima cu a doua generaţie de imigranţi. Un studiu comparativ recent al minorităţilor din Olanda arată un tablou similar al constanţei religioase printre grupurile musulmane“.

Cazul paradigmatic al transformării demografice pe bază religioasă îl reprezintă statul Israel – şi aceasta pentru că sînt foarte vizibile ambele tendinţe, religioasă şi secularizată, şi raportul de forţă dintre ele. Evreii ortodocşi (haredi) au reprezentat o minoritate nesemnificativă la fondarea naţiunii, dar vor deveni majoritari în cîteva decenii. „Pur şi simplu, majoritatea populaţiei va fi formată în 2050 din haredi, adică evrei ortodocşi. Dintr-un element marginal în anii ’50, acum, unul din trei elevi de clasa I este ortodox. S-a ajuns aici printr-o rată a fertilităţii de 7,5 copii pentru o femeie din comunităţile strict religioase, care este chiar în creştere în ultimul deceniu“ (The New Humanist).

În SUA, milioane de americani sînt acaparaţi de reality show-ul 19 Kids and Counting, transmis de canalul TLC. Acesta are în prim-plan viaţa cotidiană a soţilor Duggar, peste 40 de ani, şi a celor 19 copii ai lor, cu vîrste cuprinse între 22 de ani şi 3 luni. Familia Duggar face parte dintr-un grup neo-protestant numit Quiverfull Movement, a cărui denumire este inspirată dintr-un verset al Psalmistului: „Ca săgeţile în mîna celui puternic, aşa sînt copiii pentru cei tineri; fericit este omul care are tolba plină (quiver full) de ele“. Se uită la program, cu admiraţie, şi americanii din red states, şi (mai curînd uluiţi) cei din „statele albastre“: „Cum reuşesc? E o nebunie. Eu am doi copii şi abia fac faţă…“ Culmea este că soţii Duggar se descurcă destul de bine. Încep ziua cu ora de studiu biblic în familie, dar copiii au timp şi de lecţii de pian sau vioară, şi de sport. De fapt, deşi învăţaţi prin sistemul home-schooling, par mai bine educaţi decît mulţi elevi din şcolile de stat. Grupurile religioase de acest tip sînt singurele, în rîndul populaţiei anglo-saxone, cu o tendinţă demografică pozitivă.

Nuanţări

Demografia şi predicţiile care o însoţesc reprezintă un subiect sensibil. Pe deasupra, a devenit un loc comun faptul că datele statistice pot să sugereze multe, dar să ascundă esenţialul. Tendinţele natalităţii arată că în cursul acestui secol cam toate ţările pot reveni la o majoritate practicant religioasă, însă numeroase elemente imprevizibile pot apărea pe parcurs şi ele ne sînt necunoscute. Kaufmann, care vorbeşte din perspectiva ne-religiosului, ţine să sublinieze că nu conferă datelor furnizate de studiul său o conotaţie pozitivă sau negativă, ci le adaugă o constatare: „O parte a argumentului meu este aceea că religia dăruieşte o vrajă, un sens şi o emoţie care în acest moment nouă ne lipseşte. Aceasta e provocarea pentru secularism: sîntem capabili să aducem ceva similar?“.

feriti-va de greci mai ales cand va face kadouri

avem asa (via capital.ro)
Conform unui studiu, nu mai puţin de 92% din germani voiau ca Grecia să fie lăsată să dea faliment, mai degrabă decât a fi salvată. Care sunt motivele? În primul rând, Germania va avea cea mai mare contribuţie în ajutorul acordat Greciei, guvernul de la Berlin fiind nevoit să scoată din buzunar nu mai puţin de 25 de miliarde de euro. Apoi, nemţii sunt contrariaţi de faptul că grecii protestează când e vorba de măsuri drastice în condiţiile în care:
- Pensia unui grec reprezintă 80% din salariu, în timp ce pensia unui german reprezintă 46% din salariu.
- Un grec are 14 salarii pe an, în timp ce un german are 12.
- Un grec ajunge la pensie după 35 de ani de muncă, in timp ce un german munceşte 45.
Conform CNN, un muncitor grec ar fi declarat pentru New York Times: "Am dat lumii democraţia. Acum aşteptăm de la Uniunea Europeană să ne sprijine".

acuma io nu stiu dak statistik asta ie corecacta da' aia k au dat grecii democacratie la tot cartieru' ie cam hilar .... in conditiile in car un martor ocultar spune ca "Am fost in Grecia in vacanta si am vazut si aflat ceva incredibil. Programul lor de lucru era urmatorul: 2 zile din saptamana veneau la job doar dupa ora 16 iar restul zilelor, adica 3, lucrau de la 10 la 14 si de la 16:30 la 24 sau 1 noaptea. Vorbesc aici de o statiune turistica insa probabil ca si in restul Greciei lucrurile erau asemanatoare. De asemenea am mers in orasul principal al zonei unde imi petreceam vacanta si aproape toti barbatii de peste 40 de ani stateau la cafenele sau patiserii si "frecau duda" ca sa ma exprim plastic."

as mai adauga marturia lu nenea Mihai care a fost inginer la algerieni ani de zile si care spunea ca principala ocupatie a magrebienilor ierea sa stea cu niste betze lungi in prispa si sa se scobeasca cu iele intre destele de la picioare si sa se vaicareasca zgomotos

ooo .. da!

nu pot decat sa contrasalut fptul ca acum aproape fix 4 ani a aparut acest colt de lume
caci aci meam propus (cf programaticii stipulate atuncea in mai 2006) sa am grija de acest coltisor de lume sa-l pastrez nepangarit sa fie ingrijit si spre adaparea a milioane de oameni buni (ca or fi 2-3 printre ei si buni)
acu la ceas de bilant nu pot decat sa ocserv ca intr-adevar suntem multi, foarte multi, asta am postulat, asta am poftit, asta am numarat
miliarde de fani care stiu sa respecte, sa urmareasca dar sa nu puna laba slinoasa, sa-si cenzureze pana la extinctie instinctul animalic de a comenta, practic sa invete de la altii fara sa laude desantat sa faca lumea sa se simta prost
ieri hanila a avut o cota absolut animalica de 1.01 cu expresul de mallorca si siea facut treaba in tacere ... il declar omul anului albulesc (omul lunii a fost crivoi care acu 2-3 sapt conducea la un turneu prin maroc parca in turul 2 cu 6-2 3-0 pe un descultz si s-a accidentat ratand astfel okazia sa sudeze doo victorii in premiera)

despre hotzchim > sa fie numa' de bine .... da' nu cred

http://www.tolo.ro/2010/04/20/povestea-pe-nume-oltchim/
albulescu a comentat la tolo la blog la pozitia 6
as mai adauga ca victoria lui roibu in fata gyor-ului poate fi pusa si pe seama competentei .... numa te uiti la fatza lui si zici .... este bre' .... este

nici nu ma mir

respec' mitzi
nu te uitam si atunci cand ai nevoie de un gand bun la albulescu ai o palarie din astea
http://www.tolo.ro/2010/04/14/zimbetul-mumiei-simpatice/#more-5673

manhatan

http://www.imdb.com/title/tt0079522/
sublim film .... nu-l vazusem pana ieri si vazandu-l, itz dai seama ca si gervais si seinfeld > practic sunt in siajul biciclistului cu corp de invidiat

tot la categoria bifat ieri intra si
http://www.imdb.com/title/tt0995039/ > corect, nu de nivel as good as it gets, conan, matrix, zelig sau monk dar bate la funduletz pe alocuri multe alte flatulentze olggrfrgrfrgrg rtdrdtrdrdtd cu pretentii

land of choice

sursa: catavencul trecut
Târgul e mult mai mic decât m-am aşteptat, dar şi mult mai curat. Vânzătorii poartă halate albe şi bonete pe cap, paznicii uniforme şi bastoane, iar mieii sunt deocamdată vii. Locul de tăiere e undeva în spate, la fereală. Aici pare mai mult o expoziţie decât un târg de Paşte, iar cumpărătorii lipsesc cu totul. Există un fel de public care se zgâieşte, elevi care chiulesc, gospodine în recunoaştere, pensionari cu nepoţei de mână, veniţi în scop educativ ("Uite mielul, tataia! Cum face mielul? Be-he-he!").
Comercianţii par să facă parte dintr-o confrerie dunăreană – sunt fie din Călăraşi, fie din Teleorman, fie din Dolj.
Nici un ardelean; unul singur e din Iaşi, dar ăla n-are deocamdată vreun miel de vânzare, nu se grăbeşte, că e abia prima zi de târg. Nici cei care au adus deja „marfa“ nu se grăbesc, că n-au la ce: ronţăie covrigi şi stau la vorbă. Decanul de vârstă pare să fie Costică Neagu din Zâmbreasca, Teleorman, care îmi dă câteva lămuriri: „Nu vine lumea aşa devreme, da’ de marţi-miercuri încolo o să fie buluc, n-o să-mi mai văd capul! Până sâmbătă o să se dea tot, o să trebuie să mai aducem un transport-două“. Îl întreb cum de-i aşa optimist, pe criza asta. Nea Costică râde într-un dinte: "Criză, necriză, de Paşte omu’ nu-şi bate joc". Nu mă întreabă de la ce revistă sunt, nu-l interesează: "Să scrii mata frumos acolo la ziar că mieii mei sunt ăi mai prima din toţi! Fără preţ nici nu-i dau, mai bine îi întorc acasă". Îl întreb ce-au mieii lui de-s aşa grozavi. Nea Costică se înfierbântă: "Vezi mata cum are urechile? Astea e ţigaie cu cap negru de Teleorman, d-aia le are aşa lungi şi căzute!

Păi, ce crezi mata, că io-ţi dau ţurcană de Dăbuleni, ca oltenii ăia dupe la Bechet?! Ăia le dă ieftin la cine nu se pricepe, că omul nu ştie, da’ io nu-mi bat joc de animal!". Mă simt târât într-o discuţie zootehnică şi încerc să-l abat pe nea Costică spre altele, dar nu reuşesc: religia nu-l interesează, politica nici atât, despre Uniunea Europeană se exprimă prudent: "Să vedem".

Domnul Fănel Guran din Pietroşani e mult mai pragmatic: "Lumea e săracă. O să meargă greu vânzarea. O să las ceva din preţ, dacă-i cazul". În afară de miei, a adus la târg şi iezi: "Mi-a zis cineva că bucureştencele nu suportă mirosul de carne de oaie, aşa c-am venit şi cu iezi, să văd cum merg. Că iezii nu miros a oaie".

În târg e şi o reprezentantă a sexului frumos, dar spre marele meu regret lipseşte momentan: "A plecat să se plimbe, că şi-aşa azi nu e de treabă", îmi explică soţul, Vasile din Dobroteşti (a refuzat să-şi dea şi numele de familie, fără acordul consoartei). Vasile nu-mi dă timp să deschid gura, mă atacă el cu întrebări: chiar sunt de la ziar sau zic doar aşa? Am vorbit şi cu Gigi Becali? (E foarte dezamăgit de răspuns.) Ăla om, nu ca ăştia! Îl întreb "care ăştia". Lasă că ştiu eu care ăştia, dacă chiar sunt de la ziar (are el dubiile lui). Îmi plac mieii lui? "Sunt foarte frumoşi", zic eu, "da’ nu vă e milă să-i tăiaţi?" Vasile dă înapoi: "Io nu-i tai, că mi-e milă, e ca şi copiii mei. Io doar îi jupoi. De tăiat îi taie nevastă-mea".

sa nu uit

sa nu uit sa scriu un prost despre reklama cu epurasii la triferment plasata strategic de globalizanti dupa marea crapelnita

the very pants I was returning

io cred ca asa zisa restrictie de viteza ce iea distras pe curcani a fo d fpt simona autosensual pe marginea drumului la o repetitie pt un shooting live la mizil dintr-o telenovela cu titlul 'soferu de tir. prezent. trecut si perspective' care a castigat concursul de scenarii de la CNC
http://www.gandul.info/news/politistii-de-la-circulatie-victime-ale-propriilor-radare-invizibile-cinci-super-loganuri-echipate-cu-radarele-stealth-s-au-ciocnit-intre-ele-pe-autostrada-5777901
Poliţiştii de la Circulaţie au căzut victima propriei strategii de folosirea radarelor invizibile. Nu mai puţin de cinci Super Loganuri noi-nouţe echipate cu radarele Stealth au intrat în coliziune pe Autostrada Bucureşti-Piteşti în timp ce se îndreptau spre Maramureş. Maşinile urmau să intre în dotarea poliţiştilor din nordul ţării chiar de ziua lor, sărbătorită joi. Bucuria a fost spulberată, când, miercuri, în jurul orei 12.45, cele 9 bijuterii defilau pe Autostrada Bucureşti-Piteşti. Şi asta pentru că, după cum ne-au declarat surse din IGP, ghinionul a făcut ca o restricţie de viteză impusă pe unul dintre tronsoane, l-a făcut pe şoferul aflat în capul coloanei cu nouă Super Loganuri să frâneze brusc. Fie că butonau noile jucări de la bord, fie că erau pur şi simplu neatenţi, sau aveau viteza mult prea mare, poliţiştii din spate n-au mai apucat să frâneze la timp. Bilanţul a fost următorul: 5 maşini avariate, dintre care 3 suficient de serios încât să nu mai poată continua drumul spre Maramureş şi amendă plus câte două puncte de penalizare pentru doi dintre vitezomanii în uniformă. Partea bună a fost că niciunul dintre poliţiştii aflaţi în cele nouă maşini nu au suferit vătămări corporale. De asemenea, cel puţin pentru Poliţia Rutieră a fost bine că nici preţioasele radare nedetectabile nu au avut de suferit în urma impactului. Mai în glumă mai în serios, unii poliţiştii spun că ar putea fi vorba de un efect al urărilor mai puţin binevoitoare ale sutelor de şoferi care s-au ales cu amenzi usturătoare, după ce radarele invizibile au fost aruncate în lupta cu viteza excesivă.

1D

n-am vaz hurtloker insa m-am bucurat nespus ca iea dat botiska lu avacacar
nu l-am vaz nici pe avacacar da e ca si cum l-as fi vazut
pakat ca cel mai bun film de anu trecut basterdzii lu QT n-a luat decat waltzu de comm sense......io as fi dat cva si pt scenariu da ma rog se pare ca mama handikapatilor cretinopatilor din academia amerikana a fost des gravida acu 30-40-50-60 de ani ... altfel numi iesplic dece the insider a pierdut si english patient a luat de ce shakespeare in love a luat in the first place cand si aurul profetul si ardelenii a fost mai misto
asta nu este decat un argument in plus sa boicotez si hurtlokeru cu suspect de multe osacacaruri (expresie cu copyricht zombie6, la fel ca si avacacar)
si un argument in plus pt folosirea prezervativului adika oare s-au inventat oare niste ockelari 2D pe care ii pui peste toate okelarele 3-4-13-14-15 D sa vad si io iar 2D .... sau numa mie mi-e dor de filmele in care o lampa, o jaluzea bine pusa, niste dialoguri destepte pot crea mai multa intensitate si suspans sau enterteinecacamenet decat toate avomatarurile la un lok? se va hotari oare un om omenos sa faca un film 1D serios simplu plin de de toate? adik un film cu ecranul negru la care sa stai in sala si sa askulti "shine on...." sau "final cut" in nestire sau unul mut in care sa fie pe iecran doo ore cu fatza lu conan barbarul sau omul din atlantis in timp ce victoria principal se uita la muncitorii de la antene si la cerbul acela de parka l-a desenat fi-mea cum beau norok sau ciucas la pet?

bondage to cabbages

rar gasesti cva atata de frumos ..... si nu mai stiu cine zicea ca atata tot incercand sa traiesti mai bine atata de fpt mori mai abitir .... uitati-va cat de frumos moare si se naste un nou peter ... cica imediat dupe he left vehiculul asa cum numeste iel formatia a turnat scurt si dedicat asta http://www.youtube.com/watch?v=eMwn_hnoS5Y

e cel putin la fel de frumos precum le zice si eric "when the seagulls follow the trawler, it's because they think sardines will be thrown into the sea. thank you very much."

press release 1975 > Genesis Archive Vol.I Booklet, page 68-71 (1996)

I had a dream, eye's dream. Then I had another dream with the body and soul of a rock star. When it didn't feel good I packed it in. Looking back for the musical and non-musical reasons, this is what I came up with:

OUT, ANGELS OUT - an investigation.

Looking back for the reason on why I packed in, this is what I came up with …

The vehicle we had built as a co-op to serve our song writing became our master and had cooped us up inside the success we had wanted. It affected the attitudes and the spirit of the whole band. The music had not dried up and I still respect the other musicians, but our roles had set in hard. To get an idea through ("Genesis the Big") meant shifting a lot more concrete than before. For any band, transferring the heart from idealistic enthusiasm to professionalism is a difficult operation.

I believe the use of sound and visual images can be developed to do much more than we have done. But on a large scale t needs one clear and coherent direction, (which our pseudo-democratic committee system could not provide.)

As an artist, I need to absorb a wide variety of experiences. (It is difficult to respond to intuition and impulse within the long-term planning that the band needed.) I (felt) (feel) I should look at/learn about/develop (myself, my creative bits and pieces) and pick up on a lot of work going on outside music. (Even the hidden delights of vegetable growing and community living are beginning to reveal their secrets. I could not expect the band to tie in their schedules with my bondage to cabbages.) (It´s difficult to respond to intuition and an impulse and yet work within long-term planning of the band´s career.) The increase in money and power, if I had stayed, would have anchored me to the spotlights. It was important to me to give space to my family, which I wanted to hold together, (and to liberate the daddy in me.)

Although I have seen and learnt a great deal in the last seven years, (I found I had begun to look at things as the famous Gabriel, despite hiding my occupation whenever possible, hitching lifts, etc.) (I found I began looking through ´rock star´eyes.) I had begun to think in business terms; very useful for an often bitten once shy musician, but treating records and audiences as money was taking me away from them. When performing, there were less shivers up and down the spine.

I believe the world has soon to go through a difficult period of changes. I'm excited by some of the areas coming through to the surface which seem to have been hidden away in people's minds. I want to explore and be prepared to be open and flexible enough to respond, not tied in to the old hierarchy.

(Much of my psyche's ambitions as "Gabriel archetypal rock star" have been fulfilled - a lot of the ego-gratification and the need to attract young ladies, perhaps the result of frequent rejection as "Gabriel acne-struck public school boy". However, I can still get off playing the star game once in a while.)

My future within music, if it exists, will be in as many situations as possible. It's good to see a growing number of artists breaking down the pigeonholes. This is the difference between the profitable, compartmentalized, battery chicken and the free-range. (Why did the chicken cross the road anyway?)

There is no animosity between myself and the band or management. The decision had been made some time ago and we have talked about our new direction. The reason why my leaving was not announced earlier was because I had been asked to delay until they had found a replacement to plug up the hole. (It is not impossible that some of them might work with me on other projects.) (It is not out of the question that we might collaborate in the future.

There have been all sorts of rumours, some more fanciful than others, about why I have left. I don´t feel I express myself in interviews, so I wanted to communicate directly to the people who put a lot of love and energy in supporting the band, which is why I have put pen to paper.)

The following guesswork has little in common with truth:

Gabriel left Genesis:

1) To work in theatre.
2) To make more money as a solo artist.
3) To do a "Bowie".
4) To do a "Ferry".
5) To do a "Furry Boa round my neck and hang myself with it".
6) To go see an institution.
7) To go senile in the sticks.

I do not express myself adequately in interviews and I felt I owed it to the people who have put a lot of love and energy supporting the band to give an accurate picture of my reasons. So I ask that you print all or none of this.

Peter Gabriel - May 1975

da

rotund dar still slim

andrei plesu traieste si altundeva in afara de bucatarie

iata ce mai scria rubicondul filosof acum o luna

Când am plecat de la Cotroceni, am avut argumentele mele. Aveam probleme de sănătate, dar le aveam şi pentru că între mine şi şeful meu existau oarecari „nepotriviri de caracter”. Pe cele mai multe le-am semnalat, ulterior, în presă, ceea ce nu m-a scutit să rămân în continuare, pentru unii, un „intelectual al lui Băsescu”. Fapt este că aveam o sumedenie de obiecţiuni la stilul preşedintelui. Îi apreciam inteligenţa nativă, dexteritatea politică şi o anumită – fie şi capricioasă – convivialitate.

Nu-i puneam la îndoială bunele intenţii, dar mă deranjau reacţiile lui umorale, o anumită voluptate a conflictului, precum şi alternanţa de emotivitate lăcrămoasă şi brutalitate cazonă în care se complăcea adesea. Ştiam că nu condamnase comunismul din toată inima, regretam inapetenţa lui pentru politica externă, şi eram alergic la căutătura lui oblică din momentele de iritare. Că era un om necultivat nu mă indispunea prea tare.

Am avut de a face cu unele „candori” culturale şi la case mai mari... Ar fi putut fi însă ceva mai bine educat, mai puţin înclinat spre grosolănii inutile, spre ieşiri fruste, spre abuzul de ton şi de atitudine. Nu-mi plăceau foarte mult nici oamenii care îi plăceau lui, nici promptitudinea cu care se putea debarasa de oricine. Pe scurt, anumite incompatibilităţi între oficiul prezidenţial şi temperamentul preşedintelui erau, după capul meu, de necontestat. Una peste alta, Traian Băsescu nu era genul meu. Şi, probabil, nici eu nu eram genul lui.

Până de curând, pornind de la considerente ca cele de mai sus, judecata mea asupra preşedintelui era foarte bine articulată. Putea fi greşită, subiectivă, neatentă la context, dar era limpede şi neezitantă. Faţă de alţii, aveam măcar avantajul de a-l fi cunoscut îndeaproape. De la o vreme însă, spiritul meu critic a intrat în derivă. Câteva echipe de gazetari şi de „comentatori” cu statut incert au declanşat asupra lui Traian Băsescu şi asupra celor socotiţi drept „oamenii lui” o campanie de o violenţă, de o vulgaritate, de o rea-credinţă fără precedent.

Zi de zi se pun la cale şi se execută mari planuri de lichidare. Nu vreau să umblu la motivaţii, nu vreau să montez procese de intenţii. Ceea ce văd e, pur şi simplu, o dezlănţuire de ură, de furie oarbă, de mârlănie obscenă, care nu se justifică, într-o lume normală, nici faţă de ultimul dintre răufăcători. Tot ceea ce mă deranja în comportamentul preşedintelui mi se serveşte înzecit de tabăra „oponenţilor”. Constat, perplex, că şi-au depăşit „duşmanul”, că au reuşit să livreze mostre de derapaj psihologic, faţă de care cel vizat face, brusc, figură de fată mare.

Totul se desfăşoară atât de isteric încât până şi cel mai rudimentar calcul strategic e lăsat deoparte. Există, într-adevăr, riscul – tipic pentru ambianţa autohtonă – ca electoratul nehotărât să basculeze, milos, de partea victimei. Traian Băsescu ar putea câştiga pe mâna detractorilor săi care, în zelul lor, şi-au ieşit din minţi. La păcatul al lipsei de civilizaţie, al prostului gust, al excesului de fiere, se adaugă, masiv şi păcatul mediocrităţii mentale, al ignorării propriilor interese. În ce mă priveşte, le reproşez că mă împiedică să-mi exercit, calm, spiritul critic.

Îmi sabotează judecata. În loc să mă convingă, mă dezgustă. Tipul de campanie care mi se bagă pe gât în fiecare seară n-are nicio legătură cu lupta dreaptă, cu buna cuviinţă, cu moravurile politice europene. E un fel de balamuc mânios, o bădărănie tribală, care vrea să combată „răul” cu „şi mai rău”. În aceste condiţii, dacă ai de ales între „intelectualii lui Gâdea” şi „intelectualii lui Băsescu”, nu prea poţi sta pe gânduri.

hehehehehehe

despre adversarii lui pazvante nu ie de spus in plus decat ca pe alocuri nu le va ajunge un psihiatru de caciula in caz ca pierd alegerile ..... cred ca nici la viena daca se duc sa fie studiati de un colectiv intreg nu li se mai da de cap ..... sau vorba lui tolontan ..... "pentru multi dintre voi nu mai exista vieatza dupa 6 dec"

acum ..... vox albu' ar adauga, suplimentar caracterizarii facuta lui pazvante de catre plinutul culturist si, fireste ca fara voia autorului randurilor de mai sus insa ramanand in mare de acord cu iel

deci - "....La păcatul lipsei de civilizaţie, al prostului gust, al excesului de fiere....." se intelege din text ca face referire la fostul lui manager de la cotroceni

albu' ar adauga "abjectie pe alocuri prin partile esentiale", "o ipocrizie ce face obrazul gros spre rubensian", "superficialitate si diletantism mascate printr-o lipsa totala de scrupule in a arunca grupului tinta captiv halci intregi de sofisme si patetisme impanate cu note informative oarecum abil gestionate", "venal intr-ajuns spre penal"; tot in portofoliul respectivului ipochimen putem lejer adauga si capacitatea innascuta de a face surfing pe valurile de oportunism spre noroc chior, valuri ce sunt barbotate si vanturate de asa zisa lui opozitie, valuri ce alcatuiesc binecunoscutul ocean de apetenta pentru prost gust si logoree socialistoida al acestui hamesit, troglodit si obidit popor

popor care nu s-a saturat de 60 de ani de mancat cacat, de turnatorii, de votat in stare de ebrietate .... poa' sa fie politicieni fie cu basca, fie cu cazier, fie diareico-incontinentzi cand fac promisiuni .... nu conteaza cat, cand, cum isi vor indeplini promisiunile ..... nu sunt atatea reptile si dinozauri cat putem noi romanii vota

tot tizul meu un pic mai lung pe orizontala ii spunea protector lui Sever Voinescu .... "Cu ani in urma, vazindu-ma mancind, domnul Andrei Plesu mi-a spus patern: „Am sa-ti dau o veste proasta Sever: toata viata te vei lupta cu silueta“. Dupa o secunda de pauza ginditoare, a continuat profetic: „Si te va invinge!“. De-atunci, ma cintaresc des si cu spaima. Chiar ma lupt cu silueta. Si simt, incet-incet, ca ma invinge."

si aci' are bre' dreptate ..... l-am vazut ieu pe sever la teveu, profetia sta in picioare

daca vrei sa scapi de bacteria din gat sau sange nu te duce la coafor

vorba lui tudorica "lasa lasa antibioticele ..... am baut o dushka de tuica si a luat-o dracu' pe bacterie" astea sunt solutii, astea sunt abordari; sau reactia in fata unui picior umflat de guta ce nu mai incape in pantof .... "e, o zgaiba acolo"

miliarde de fani albulescu ma interogheaza ultimativ sa imi exprim o parere deplorabila despre situatia politica la zi; nu am o parere ferma, nu simt nimic, ma simt gol, ma simt pustiit, ma simt inferior celor care stiu care e treaba, cine are dreptate, cine ie mai bine si cine nu; am un sentiment de andrei plesu, cu accent pe fraza dinspre sfarsit in care zice ca "Nu e normal să mergi la vot scuturat de panică, nu e normal să ai sentimentul că de votul tău depinde viaţa sau moartea naţiei, că votezi pentru mântuire sau pentru damnare." si continua cumva pe sufletul meu cu "Ceea ce mă face să aştept rezultatul alegerilor fără frisoane şi fără iluzii."

in rest....il las pe iel sa ma reprezinte

Marea alianţă PSD-PC-PNL-UDMR a înţeles să-şi simplifice la maximum strategia şi obiectivele electorale. Are un singur ţel (declarat cu o dezarmantă candoare): să-l dea jos pe Băsescu. În această viziune, alegerile nu mai sunt clasicul instrument democratic, care să asigure o igienică alternanţă la putere, nu mai sunt o confruntare de programe politice şi economice, nu mai sunt o competiţie inteligentă şi fertilă între viziuni diferite. Sunt un caft general pentru schimbarea şefului. Populaţia e invitată la urne ca să tranşeze antipatii private. Se subînţelege că pentru toate relele ţării e vinovat un singur om şi că înlăturarea lui e suficientă pentru salvarea patriei. Simplu şi irevocabil: România cu Băsescu - dezastru. România fără Băsescu - normalitate, prosperitate, paradis. Dacă va câştiga Băsescu - sună vocea apocalipticilor - suntem pierduţi. Consecinţele naţionale şi internaţionale sunt - în cheie sinistră - incalculabile.

Mă întreb mereu cum a reuşit actualul preşedinte să mobilizeze atâta ură. Prietenii lui explică totul prin lupta împotriva corupţiei şi prin condamnarea comunismului. E o explicaţie insuficientă. Mai întâi, pe terenul celor două teme, Traian Băsescu n-a provocat nimic spectaculos. Apoi, e evident că nu toţi cei exasperaţi de prezenţa lui sunt comunişti sau corupţi. Există şi antipatii genuine, stranii când e vorba de un personaj care nu e lipsit de o anumită carismă: poate fi „băiat de comitet", şugubăţ, ataşant, „popular". Probabil că e ceva în firea lui, în felul lui de a fi, de a reacţiona, de a utiliza oameni, care ar trebui analizat (în primul rând de el însuşi).

Politicianul de anvergură nu e doar un om de instinct, un jucător hotărât, un abil manipulator al circumstanţelor. E preferabil să aibe şi dexteritatea blândă a compromisului eficace, să fie în stare să-şi asigure spatele, să armonizeze unghiurile, să fie riguros fără să fie dezagreabil. Imaginea tartorului feroce nu e cea mai bună materie primă a succesului public. Ar mai fi de întrebat, de altfel, cum a reuşit Traian Băsescu să ajungă la cuţite cu prieteni vechi (ca Sorin Roşca Stănescu), cu colaboratori loiali (ca Adriana Săftoiu) şi cu tot soiul de alţi inşi care, deşi apropiaţi la un moment dat, au sfârşit prin a se „răci".

Nu e mai puţin adevărat că de cealaltă parte, de partea lui Traian Băsescu, se aud, din păcate, sloganuri la fel de isterice ca şi cele ale oponenţilor. Dacă va câştiga Geoană, suntem pierduţi! Nu vom mai scăpa cincizeci de ani de-aici înainte de pesedişti, vanghelişti, hrebenciuci, voiculeşti şi moguli. Vom ajunge la sapă de lemn, vom umbla pe străzi cu căluşul în gură, va trebui să emigrăm, să ne ascundem în gaură de şarpe, să mizăm pe intervenţia salvatoare a Europei.

Pe scurt, până la 6 decembrie vom pluti între două abisuri. Or, tipul acesta de atmosferă electorală este fundamental nedemocratic. Nu e normal să mergi la vot scuturat de panică, nu e normal să ai sentimentul că de votul tău depinde viaţa sau moartea naţiei, că votezi pentru mântuire, sau pentru damnare. Democraţia cere calm deliberativ, responsabilitate destinsă, judecată echilibrată. În ce mă priveşte, mă tem mai curând de altceva: indiferent cine va câştiga, vom avea exact ce-am mai avut. Vom avea fie încă o guvernare de tip pesedist (a câta?), cu toate ale ei, fie încă un mandat băsescian, cu toate ale lui. Nu va fi nimic nou! Ceea ce mă face să aştept rezultatul alegerilor fără frisoane şi fără iluzii.